Kiff: Casa bântuită a domnișoarei McGravy

Am intrat fără mari așteptări și mi-a plăcut; iar personajele sunt ușor de urmărit

Nu am rezonat prea mult cu povestea; sunt câteva momente bune, dar nu suficiente.

e genul de titlu pe care îl vezi fără să simți timpul la „Kiff: Casa bântuită a domnișoarei McGravy”, se vede că s-a lucrat la atmosferă.

Mi s-a părut cam tras de timp; finalul nu m-a mulțumit.

Povestea m-a prins repede; finalul mi s-a părut potrivit.

Începutul mi s-a părut mai bun decât partea din mijloc; nu l-aș numi nici slab, nici extraordinar.

Are idei bune, dar nu toate sunt duse până la capăt; are momente care chiar ies în evidență.

Depinde mult de ce cauți la genul ăsta la „Kiff: Casa bântuită a domnișoarei McGravy”, câteva scene puteau fi mai scurte.

Chiar merită o șansă; nu mă așteptam să-mi placă atât.

Chiar merită o șansă; are suficiente lucruri bune cât să-l recomand.

Merge văzut, fără așteptări prea mari; merită încercat dacă îți place genul.

Personajele nu m-au prins; ritmul m-a scos din poveste.

Pe alocuri mi-a plăcut, pe alocuri mai puțin; nu regret că l-am văzut.

Pentru o vizionare relaxată e în regulă; pe mine nu m-a convins în totalitate.

Depinde mult de ce cauți la genul ăsta la „Kiff: Casa bântuită a domnișoarei McGravy”, merită încercat dacă îți place genul.