Sindromul Timișoara - Manipularea

Mi-a fost greu să rămân atent până la final; sunt câteva momente bune, dar nu suficiente.

Am avut probleme cu ritmul la „Sindromul Timișoara - Manipularea”, nu e genul pe care l-aș recomanda fără rezerve.

Depinde mult de ce cauți la genul ăsta; personajele sunt ok, dar nu toate mi-au rămas în minte.

nu înțeleg chiar tot entuziasmul din jurul lui la „Sindromul Timișoara - Manipularea”, finalul nu m-a mulțumit.

Mi s-a părut decent; aș zice că e o experiență mixtă.

Personajele fac mare parte din farmec la „Sindromul Timișoara - Manipularea”, mi-a plăcut mai ales felul în care curge povestea.

Personajele fac mare parte din farmec la „Sindromul Timișoara - Manipularea”, merge bine dacă îți place genul

mi-a plăcut atmosfera la „Sindromul Timișoara - Manipularea”, are suficiente lucruri bune cât să-l recomand.

Pentru mine a funcționat foarte bine; aș mai reveni la el cândva.

Am înțeles de ce place unora, dar nu e chiar pentru toată lumea; a doua parte mi s-a părut mai bună.