Bravo, Tată!

E genul de titlu pe care îl vezi fără să simți timpul; mi-a plăcut mai ales felul în care curge povestea.

Pentru o vizionare relaxată e în regulă; poate cu alte așteptări l-aș aprecia mai mult.

M-a prins mai mult decât mă așteptam; pentru mine a fost o alegere bună.

Primele minute promit mai mult decât oferă apoi; finalul nu m-a mulțumit

Chiar merită o șansă; are câteva momente foarte bune

Mi s-a părut bine făcut; nu e perfect, dar e clar peste medie.

Nu e neapărat slab, dar nu mia plăcut la „Bravo, Tată!”, ritmul m-a scos din poveste.

Nu am rezonat prea mult cu povestea la „Bravo, Tată!”, m-a pierdut pe parcurs.

Chiar mi-a plăcut; nu e perfect, dar e clar peste medie.

e genul de titlu pe care îl vezi fără să simți timpul; mi-a plăcut mai ales felul în care curge povestea.

Povestea mi s-a părut previzibilă; și parcă nu reușește să mențină interesul.

Surprinzător de reușit la „Bravo, Tată!”, și nu mi s-a părut că trage inutil de timp.

Merge văzut, fără așteptări prea mari; nu m-a plictisit, dar nici nu m-a prins complet.

Pentru mine a fost sub așteptări la „Bravo, Tată!”, nu mi-a rămas mare lucru după vizionare.

Personajele nu m-au prins; nu m-au convins toate alegerile făcute.

Are momente bune, dar prea puține pentru mine; m-a pierdut pe parcurs.

Are ceva care te ține acolo la „Bravo, Tată!”, finalul mi s-a părut potrivit.

Primele minute promit mai mult decât oferă apoi; nu e genul pe care l-aș recomanda fără rezerve.

Povestea m-a prins repede; are câteva momente foarte bune.

Personajele nu m-au prins; unele momente par puse doar ca să prelungească povestea.

m-a prins mai mult decât mă așteptam la „Bravo, Tată!”, se vede că s-a lucrat la atmosferă.

merge văzut, fără așteptări prea mari; ritmul putea fi ceva mai constant.

Mi-a rămas în minte după ce l-am terminat; merge bine dacă îți place genul.